Retro spectiva

"Suntem doar ce a mai ramas din noi, dupa ce am pierdut tot ceea ce ne inspira incredere!!!"

Nu, nu am increderea pentru ca, dupa mine, increderea este puterea de a te urca constient pe cea mai inalta stanca si de a te arunca de acolo, avand siguranta ca jos este cineva care te va prinde, si nu am avut acest sentiment vreodata.

Apoi, mi se pare absurd sa promiti sau sa ceri incredere cuiva, pentru ca, increderea se bazeaza in primul rand pe cunoastere, iar oamenii sunt cele mai schimbatoare fiinte. Este adevarat ca faptele, comportamentul, atitudinile manifestate fata de anumite situatii sunt relevante, dar asta numai in cazul in care sunt constante, plus ca noi nu suntem capabili sa ne cunoastem pe noi insine, pentru ca altfel nu ne-am surprinde cu propriile fapte, nu ne-am intreba "vai, cum am putut sa fac asa ceva!?"

Am vazut sperante frante, oameni deznadajduiti si nu mai vreau.Vreau sa infloreasca lumea si sa decomprimam timpul, sa ne ghidam dupa principii solide, si nu dupa impulsuri egoiste.

Subliniez pentru cititorii carcotasi ca acesta este un blog personal, care contine pareri subiective uneori, dar personale. Nu fac propagande, instigari, nu impun un mod de gandire, asa ca nu ma mai acuzati de nihilism, si nu mai faceti corectii pentru ca nu isi au rostul.