duminică, 22 noiembrie 2009

Minunea toamnei

Este toamna din nou. Acum toti copacii se leagana urat in adierea vantului, pentru ca frunzele nu le mai incalzesc nici radacinile macar.
Hei, stai putin! Se pare ca am strecurat o mica eroare in fraza incipienta, pentru ca pe fereastra camerei mele se contureaza falnic un conifer, vesnic mandru de verdeata, bogatia si frumusetea lui.
In pofida acestor calitati, vecinul de vis a vis, fagul, il compatimeste, deoarece coniferul nu va cunoaste mangaierea primaverii peste mugurii fragili, bogatia verii, melancolia toamnei si gerul iernii. Pentru el, toate sunt la fel si toate au aceeasi influienta asupra lui.
Pacat, isi spune fagul...pacat, pentru ca nu va sti ce inseamna schimbarea, lupta care o determina si linistea adusa de implinirea ei.
Mereu mi-am zis ca Providenta este nedreapta, ca unii au totul fara sa faca ceva, iar altii au nimic, cu toate ca isi dau si ultimele puteri pentru a avea ce isi doresc.
Nu, nu este vorba de nedreptate din partea Providentei, problema este ca suntem limitati in a ne bucura de tot ceea este frumos si ca traim intr-o lume aparent libera, dar care in esenta ne ingradeste cele mai importante lucruri.
Astazi cred in minuni, pentru ca este o zi deosebita. Astazi scumpa mea cumnatica a adus pe lume un ingeras, in conditii nu tocmai usoare. Este incredibil cum un sufletel asa mic poate schimba vietile atator oameni si cum poate aduce atata duiosie peste suflete mai mari, dar umbrite de griji si probleme. Te iubim Sebastian Andrei Alexe, te iubim puiule si abia asteptam sa iti daruim toata aceasta iubire!!!

duminică, 15 noiembrie 2009

Rostul neRostit

Niciodata nu mi-au placut lucrurile banale, mereu le-am evitat si am incercat sa nu mi le insusesc...si totusi, intr-un fel sau altul am ajuns sa traiesc previzibil, ceea ce e o forma blanda a banalului.
Nu inteleg unde am gresit, pentru ca nu am lasat vreodata timpul sa se scurga fara rost si niciodata inima nu mi-a batut doar din obisnuinta...pentru ca am iubit, am urat, am iertat, am plans si apoi am ras!!!
M-am trezit, sunt constienta, insa putina putere pe care o mai am, o folosesc doar pentru a pastra vie speranta. Poate e nedrept, dar acum cred ca lumea este nevrednica de vreun sacrificiu, lupta sau efort, iar fizionomia fiecarei zile parca imi zambeste ironic, sfidandu-mi puternic neputinta.
Uff, cat de inutile devin vorbele, atunci cand incercarile sunt zadarnice...Mai ales ca am ramas un copil care acum trebuie sa invete cum sa paseasca intr-o lume noua, cu oameni vechi si noi.
Este greu, si de multe ori spun cu convingere "nu mai pot", dar tu esti mereu aici, iar privirea ta blanda imi umple cu energie trupul greu si imi lumineaza fata trista.

joi, 5 noiembrie 2009

"Criza, draga criza...."

De cand mergem la gradinita, cei mari ne intreaba “Ce vrei sa te faci cand vei fi mare!?”. Ipotetic, planurile se arata marete, toti ne dorim cariere importante(vream sa fim medici, profesori, aviatori, etc). Asadar, incepem sa ne pregatim pentru asta, invatam mai de bunavoie, mai de rusine, mai de frica si pana la urma, usor sau greu terminam o facultate, sau poate doua.
Totul perfect pana aici, pentru ca, de aici in colo trebuie sa luam viata in propriile puteri. De mentionat este faptul ca intre timp am mai renuntat la visele din copilarie privind cariera, dar totusi am terminat o facultate, nu putem lucra orice, trebuie sa ne angajam in domeniu...chiar daca nu suntem asa de bine pregatiti, suntem tineri, avem vointa si invatam repede.
Ups, vesti proaste!!! Pe nimeni nu intereseaza acest aspect, angajatorii vor: sa fim si tineri si frumosi, sa avem disponibilitate pentru program prelungit, dar mai presus de toate sa avem experienta. Presati de nevoi, de vise,de planuri, unii dintre noi mai lasam deoparte, pentru moment, mandria ca am terminat o facultate si ne hotaram sa cautam orice serviciu, numai sa castigam bani, dar surpriza din nou...nici macar asa nu reusim sa ne angajam.
Mmm, cum arata realitatea in comparatie cu planurile din copilarie!? A cui este vina, ca noi am invatat, ne-am chinuit, am platit poate bani grei statului sa ne primeasca pe bancile facultatilor si la urma sa nu avem posibilitatea de a castiga un banut!?!!?!?
Doamne, jalnic am ajuns...si poate nici macar nu am vazut totul.
Problema este complexa, dar nu vreau sa intru in detalii, pentru ca fiecare isi cunoste propriile amanunte.