joi, 26 martie 2009

Idealismul realitatii

Traiam intr-un realism aproape perfid, in care visele erau un lux, iar prezentul singurul reper pe care il luam in considerare. Eram intr-o continua asteptare, pentru ca aveam teroare de decizii importante, zicand-mi ca daca le ia altcineva in locul meu, voi avea o scuza pentru eventualele esecuri, si asa m-am complacut intr-un traseu orar, mereu acelasi, care bineinteles nu imi aducea niciun fel de satisfactie.
Trist, dar acum nimic din ce a fost nu mai conteaza, fiindca m-ai invatat sa fiu idealista, cand nici macar nu cunosteam utilitatea practica a acestei stari, mi-ai aratat ca exista fericire, chiar si atunci cand sunt multe probleme.
Traiesc, din nou, in cel mai frumos, sincer, increzator mod, sentimentul de a adora si de a fi adorata, iar gandul ca esti mereu acolo pentru mine si faptul ca in fiecare seara ma saruti de noapte buna si ma tii in brate, este sursa mea de energie in fiecare zi.

3 comentarii:

var'ta spunea...

iubita mea cea scumpa:*:*:*:te iubesc mult di tot papusa:*

valy spunea...

Iti doresc o primavara frumoasa!

emptysoul spunea...

cred cu tarie in puterea viselor....cred...ca fiecare om ar trebui sa lupte pt. visul sau....daca nu il indeplineste exact cum ar vrea....oricum cu siguranta nu va fi dezamagit....