vineri, 14 noiembrie 2008

Inca visez

Cand eram mica imi placea sa privesc in departare pana cand gaseam un punct in care cerul se unea cu pamantul. In momentul acela eram sigura ca daca mama si tata mi-ar da voie as putea ajunge acolo...si nu speram sa gasesc ceva deosebit, era doar dorinta si siguranta ca pot fi acolo, ca locul acela exista.

Si acum visez, insa altfel, specific varstei, cica...insa mi-e dor de inocenta din visele copilaresti, de naivitatea care reprezenta realul la acel moment, de increderea pe care o aveam in mine si in oameni, de sperantele vesnic vii, chiar daca papusa de la mos craciun nu era cea pe care o doream, ci una fara talie si cu un par scurt pe care nu puteam sa i-l coafez si chiar daca sora mea primise o superba barbie.

Ciudat, pornirea a fost foarte buna pentru o viata linistita, fara prea multa agitatie, dar nu stiu cum si de ce am ajuns un analist profund de situatii, oameni, gesturi, nu stiu cum am ajuns sa imi doresc sa iubesc rational, nu stiu de ce consider "texte", toate cuvintele frumoase.

Oricum este bine. Am un nou catelus de plus cu care dorm, e putin aiurea ca unul doarme pe fotoliu, ca nu am incapea 4 intr-un pat :D, am o noua prietena, care le cam intrece pe cele de pana acum (nu vorbesc de kramik si gabi :*:*:*), e cam nebuna ea, ma cam agreseaza fizic, dar tot o iubesc.

joi, 13 noiembrie 2008

Ini mini...pocus pocus

Uneori, imi doresc mai mult decat orice sa dispar, sau sa ma fac mica, mica sa stiu doar eu de existenta mea, alteori vreau cu ardoare sa fiu in locurile din care mi-am dorit sa dispar.

Uneori, ma sperie imensitatea cerului si am impresia ca ar vrea sa ma strivesca cu pamantul, alteori cred ca pot sa ating cerul si ca el isi doreste mangaierea mea.

Sunt momente in care vreau sa opresc timpul si sa ma alimentez cu sentimente pozitive, pe care sa le eliberez in clipele greu de suportat in care timpul este de-a dreptul o povara.

As vrea sa inteleg si sa am rabdare cu persoanele care au sentimente ametitor de fluctuante, fiindca ma afecteaza comportamentul lor si as vrea sa am intelepciunea de a aprecia mai mult oamenii calzi, cu intentii bune si de la care am ce invata.

miercuri, 5 noiembrie 2008

Toleranta 0

Gata, nu ma pot...ofer grad de toleranta 0, sau chiar sub 0 pentru anumiti oameni si anumite situatii...

In primul rand, ma dispera babele si mosii care ma inghesuie in fiecare dimineata in autobuz cu sacose imense de rafie, bidoane, mirosuri urate si comentarii suparatoate. De exemplu, azi era un talan de mos trendy intr-o camasa, sacou de piele si pantofi sport puma, care isi mesteca limba cu o pofta de ziceai ca manaca cine stie ce bunatati si se spinjinea de o bara, pe care ma chinuiam si eu sa tin mana, iar el mi-o strivea fara niciun fel de problema, cu toate ca il atentionasem. Ce sa mai zic de sauna creata, pentru ca geamurile nu se deschid fiindca ei sunt sensibili la curent, ce sa mai zic de o imensitate de baba care efectiv m-a trantit peste o doamna, cica nu avea loc de mine sa coboare...mda /:)

Buuun...next...Cum ma sa spui ca nu suporti oamenii prefacuti care fac lucrurile numai pe ascuns, cand tu de fapt te ghidezi in toate actiunile tale dupa acest 'principiu' si multe altele, cu care nu trebuie deloc sa te mandresti. Cunosc multi astfel de oameni, insa unul ma oboseste zi de zi cu ideile aberante si neconstante, cu compartamentul de martir inlaturat de vaicarelile ulterioare, cu parerile desplasate, nepersonale si diferite de la o zi la alta, despre orice, chiar daca nu are nici cea mai mica idee despre ce vorbeste.

Asa...si cel mai mic nivel de toleranta il acord celor care nu au o viata, ci doar traiesc...sunt vanatori de picanterii din viata altora, analizeaza si judeca 'cu intelepciune' ceea ce li se intampla altora, pentru ca ei reprezinta niste banalitati existentiale."scuza-ma ca sunt indiscreta, da' unde erai, ca l-am vazut pe el si pe tine nu, ori v-ati despartit!?"

Astazi, nici voua, prietenelor mele, nu va ma gasesc nicio scuza...m-ati dezamagit. Poate am asteptat prea mult...

luni, 3 noiembrie 2008

Punct...si de la capat

Ce inseamna punct si unde este capatul!? vai, iasasi am ramas pe intuneric.
Punct pui atunci cand termini ceva, dar de unde stii sigur ca ai terminat, sau mai grav...poate nici nu trebuia sa incepi!?
Si la care capat te referi, ca eu stiu ca nu e unul singur si vad atat de multe foi, suparator de albe, si efectiv nu stiu cum si de unde sa incep...Ma intrebam...oare nu mai bine sterg tot de pe foaia plina, pentru ca macar m-am obisnuit cu ea si cred ca mi-ar fi mult mai usor!?Hmm, nu ma ca foaia se uzeaza in felul acesta, povestea nu ar mai fi aceesi, chiar daca personajele isi reiau rolurile, si rezultatul ar fi inestetic, foarte greu de inteles, chinuitor pentru cei profund implicati si sa nu uit...satisfacator pentru critici.

Asa ca, ma mobilizez, imi limpezesc mintea, aleg pagina si condeiul si las povestea sa curga...Numai ca de data asta imi doresc sa placa si personajelor secundare si sa se simta bine cu rolul pe care il au...

Fetelor, m-am simtit super aseara, sunteti niste nebune (cu bia in capul listei), abia astept runda 2, dar cu mai multe pungi pline :D