vineri, 31 octombrie 2008

Din categoria...ha ha ha

Avem la servici un director economic foarte amuzant, mai ales cand isi aminteste tot felul de "regionalisme de Ciuresti"... chiar i-am sugerat sa scrie un dictionar pe tema asta, e chiar bun omul...
De exemplu, astazi si-a amintit ca la el la tara se zice 'Vergil', in loc de Virgil, se zice 'părete', in loc de perete si din cuvant in cuvant, si-a amintit ca atunci cand era mic avea o baba care avea grija de el si ca intr-o zi ea aduna sosetele de pe sarma. Le-a imperecheat si la sfarsit au ramas doua sosete diferite, s-a uitat la ele cateva secunde, dupa care se intreaba cu voce tare 'oare or fi păreche astea doua!?'Am ras de m-am prapadit, ca are si un talent deosebit de a povesti si eu sunt intr-un fel de campanie de ras, neplanificata si fara vre-un scop anume.

M-am plimbat cu yamaha lui seby...este super, iti sa un sentiment puternic de libertate, chiar va recomand, dar nu cu seby, ca va da servetele folosite sa va stergeti nasul, nu pe faleza, ca ai impresia ca aterizezi direct in dunare si nu la ora 17 cand pleaca toata lumea de la servici si sunt foarte aglomerate soselele...in rest e ok.

Vedeti ca daca cadeti cu fundul de pamant, va va spune toata lumea ca tot raul este spre bine, ca trece, ca de acum in colo drumul este fara nicio groapa...hmm, nu stiu de ce o fac, ca...hello, treziti-va, nu are nimeni de unde sa stie asta, dar ideea e ca mai poti cadea...de multe ori, chiar.

Abia astept party-li in pijamale...si dany, daca nu vii, recomanda-ne un meniu de la mc donald's, dar ceva bun si care sa nu aduca nicio problema :D

duminică, 26 octombrie 2008

Parce que je t'aime

V-ati intrebat de ce iubirea nu este intotdeauna o certitudine a atractiei dintre doua suflete...!?Pai pentru ca daca ar fi mereu asa, iubirea ar deveni un sentiment banal, nu ai mai simti ca plutesti atunci cand te ia in brate, sarutul nu ar mai fi simtit de tot corpul, ci doar de buze, nu ai mai sti ce inseamna sa ai fluturasi in stomac...

Acum ceva timp am cunoscut un om deosebit...un tip superb, la vreo 30 de ani, divortat, cu un copil, care s-a indragostit de o pustoaica de 17 ani. Cu toate ca la 30 de ani, in general, oamenii cam au ceea ce si-au dorit, si isi contureaza un drum pe care au pasit, el spunea ca Providenta fusese zgarcita si ajunsese sa o elogieze pe fata aceea, era pentru el o zana, centrul universului lui, o trezire la realitate, o siguranta a faptului ca traieste si simte...

O lume intreaga s-ar fi opus acestei iubiri, dar totusi s-au iubit...mai mult cu fiecare biletel trimis, cu fiecare privire aruncata pe furis, cu fiecare floare pe care el i-a daruit-o, cu fiecare sarut pe care el i-l fura, cu fiecare raset de copil inocent pe care ea il scotea atunci cand el se apropia mai mult...

Acum...a ramas undeva, nu prea departe, doar o bucata de lemn pe care inca scrie pentru ea "Parce que je t'aime" si gandul ca "Te iubesc neconditionat este valabil numai atunci cand nu se poate. In rest, de multe ori iubire te face sa te simti atat de bine, incat te plictiseste."

luni, 20 octombrie 2008

A fi, sau a nu fi...

Este frustrant cand unii oameni profita de naivitatea altora si folosesc revelatiile pe care le au la un moment dat, care de altfel sunt sterse de primul val de alte ganduri, si creeaza sperante cu privire la lucruri care sunt departe de a se realiza...Si mai crezi si a doua oara, si a treia...pana cand te hotarasti sa iei atitudine, dar asta nu inseamna ca problema s-a rezolvat, cel putin nu neaparat in favoarea ta. Insa ramai cu sentimentul placut pe care ti-l da curajul cu care ai abordat intr-un mod demn, obiectiv si clar, situatia.
Ne place sa invatam, dar e mult mai placut atunci cand traim si avem povestea noastra...Insa exista lucruri despre care am vrea doar sa citim din carti, sa auzim de la altii sau sa vedem in filme...Si totusi, pierdem, chiar daca am avut siguranta ca vom castiga, suntem oameni normali, chiar daca am visat ca vom fi printi sau printese, credem, chiar daca am fost mintiti de zeci de ori, iubim, chiar daca durerea despartirii a fost de neimaginat.
Nu imi mai lipsesti, pentru ca mi-am dat seama ca am ramas cu atatea lucruri de la tine si am invatat atat de multe impreuna, incat acum pot sa inteleg tot ce s-a intamplat si sa nu imi para rau de nimic.

marți, 14 octombrie 2008

Ganduri

- Scriu pentru mine, pentru ca imi place, scriu pentru ca voi cititi, scriu pentru ca nu ma dezic de la ceea ce sunt eu...nici cand sunt fericita, nici cand sunt trista, nici cand urasc, nici cand iubesc, scriu pentru ca mi-e mult mai usor sa ma redescopar atunci cand ma simt pierduta in prapastiile propriei minti.
- Ma scot din rational lucrurile spuse pe jumatate, si revenirile cu zeci de anexe la frazele initiale, imi provoaca dureri de cap comportamentele puerile in contexte nepotrivite si imi pare foarte, foarte rau ca nu m-am educat sa am rabdare in astfel de situatii.
- Uneori ma simt vinovata, chiar daca nu sunt eu cea care a gresit si ma afecteaza atat de mult dezamagirile din partea altora...
- Un coleg imi spunea odata sa nu mai analizez atat de mult tot ceea ce ma inconjoara, ca nu o sa schimb eu lumea. Nu vreau sa schimb lumea, vreau doar sa simt viata asa cum imi place mie si sa fiu eu, indiferent de cati sunt aceia care judeca si de asprimea judecatii lor.

duminică, 12 octombrie 2008

Intamplare

Toamna trecuta, daca voiai sa fii trendy, trebuia sa ai botine...spre iarna daca nu aveai botine deja nu existai...Hmm, cum sa nu exist, ce mare greutate...ma duc sa-mi iau botine, ca oricum imi plac mult.

Dupa lungi cautari am gasit o pereche care mi se aseza bine pe picior (botinele astea sunt croite dupa o "forma clasica" de picior si daca ai piciorul si mic si subtire e cam aiurea), era si un model mai deosebit care chiar mi-a placut, deci le iau. Problema era ca eu probasem nr. 37, si imi trebuia un 36. Vanzatoarea a zis ca are si 36, doar trebuie sa astept putin sa aduca din spate.../:)
Am asteptat vreo 15 min, dar cand am vazut-o ca in sfarsit apare si are si botine in mana nu a mai contat. Le incalt pe cele nou aduse, se potriveau mai bine ca cele dinainte, am platit si am plecat.

Cand am ajuns acasa am vrut sa fac unpic parada modei, sa ma mandresc cu noua achizitie, dar am simtit ca ma deranja ceva la degete. Am scos cizmulita din picior si....am descoperit de ce intarziase vanzatoare atat de mult...Ea decupase niste material gros ca niste talpici, si il pusese inauntru ca sa dea impresia ca e un numar mai mic, iar eu extaziata cum eram ca imi gasisem pe placul meu, m-am lasat usor pacalita.

Le-am incaltat de 2 ori, dar cu sosetele groase (nu de lana, nu va ganditi) si doar de dragul artei.

Anul acesta am fost mai norocoasa...Mi-am luat niste botine mult prea tari, comode, super design si imi vin perfect. :D

joi, 9 octombrie 2008

Nimicuri importante

Zilele trecute va spuneam ca viata este frumoasa, iar astazi am sa va povestesc si de ce...

Nu trec prin cea mai buna perioada a vietii mele si totusi pot spune ca sunt un om fericit. La prima vedere pare un paradox, dar analizand in profunzime, mi-am dat seama ca nu este asa.

Duminica m-am lovit destul de urat la cap, iar scumpa mea verisoara gabi s-a dus acasa si a spus la toata lumea ce grozavie am facut. Luni seara imi suna telefonul si o aud pe andreutza (mezina familiei de 3 ani jumatate) "viki te mai doare capul, daca nu esti atenta..." In momentul acela am avut un sentiment atat de placut, greu de descris in cuvinte.

Intr-o alta duminica ma intalnesc cu un prieten care avea in masina un buchet de flori uitat de cineva de la o nunta, la el in masina. Am admirat buchetul, l-am tinut putin, apoi l-am asezat de unde il lausem, dar probabil din gesturile mele se vedea clar ca imi doream acel buchet...pentru ca, a doua seara a venit si mi l-a adus. Eram bucuroasa ca un copil care primea mult doritele bomboane.

Ieri, colega mea de apartament, a fost la cumparaturi si mi-a cumparat si mie o canuta pentru ca i s-a parut ca ursul desenat pe ea seamana foarte bine cu artimonel al meu.

Astazi este ziua unchiului meu, i-am dat telefon...parea atat de bucuros ca e cu familia, ca fetele i-au facut tort, ca este sanatos, ca vorbeste cu mine, ca sambata ma duc la tara si vom sta cu totii la gratar, incat mi-a transmis o stare inconfundabila de bine.

Tot astazi am fost la surioara mea. Mi-a luat si ea ceva (de fapt noi avem un fel de cutuma, ca atunci cand ne intalnim ca ne cumparam cate ceva, oricat de micut ar fi), si astazi am primit o pereche de sosetele cu niste soricei care ies super in relief si mai sunt si roz.
Peste doua saptamani trebuie sa merg la o nunta si aveam de gand sa port o rochie pe care o am mai de mult, dar mami mi-a zis sa merg la magazine sa imi aleg ce rochie vreau, ca o sa imi dea ea bani sa o platesc.
Multi ar spune ca astea sunt nimicuri care nici nu trebuie bagate in seama, dar pentru mine conteaza enorm si datorita lor astazi zambesc si pot spune ca sunt un om norocos.

marți, 7 octombrie 2008

Tot despre oameni...

Mi se pare incredibil cat de superficiali sunt oamenii, privesc doar conturul lucrurilor, fara macar sa isi dea seama ca ceea ce e cu adevarat important este continutul, se avanta in necunoscut doar de dragul de a atrage atentia si devin penibili, nu stiu sa isi exprime punctul de vedere si se pierd in amanunte inutile, se imbraca la moda, o moda care ii face sa arate ca niste mascarici, spun ca sunt prieteni buni si oameni onesti, dar in privire li se citeste invidia, uita de scrupule si valori morale pentru a-si atinge scopurile...Si cel mai grav este ca uita ca traiesc inconjurati de alti oameni care poate ii iubesc, sau au incredere in ei, sau le doresc binele, dar ii ignora, pentru ca "viata e dura, trebuie sa fii puternic si dur ca sa rezisti"!
Nu, nu este asa...viata este frumoasa, dar trebuie sa vezi si sa stii sa te bucuri. Exprima-te liber, zambeste, crede in tine, iarta, uita ce este urat, rasfata-te si rasfata-i pe cei dragi...Hmm, suna a cele 10 porunci, dar este doar ceea ce cred eu...
Zilele trecute mi-am dat seama ca atunci cand ai o problema si o terta persoana se ofera sa te asculte, nu o face pentru a te ajuta, ci doar pentru ca e curioasa, o intereseaza amanuntele, asa pentru a-si imbogati cultura generala, sau pentru a avea ce povesti in pauza de barfa si pentru a adanci cutitul in rana....
Dar sunt si oameni care stiu exact ce sa iti spuna ca sa te simti mai bine, care iti trimit mesaj doar ca sa iti aminteasca ca sunt alaturi de tine, care ar face orice sa iti fure un zambet, trebuie doar sa ii recunosti sa sa ii pastrezi langa tine...

duminică, 5 octombrie 2008

O poezie pe zi

Zilele trecute am primit pe mail o poezie de o simbolistica incredibila, care m-a acaparat atat de mult, incat am hotarat sa o postez pe blog...V-o recomand din toata inima, chiar si celor mai putin iubitori ai liricului, si va garantez ca daca o veti citi, va va descreti fruntile si va veti simti putin mai bogati, cultural vorbind. Autorul este Adrian Paunescu...stiu, multora nu va place, nici mie, si poezia e putin cam lunga , dar cititi-o...o sa fiti incantati, cu siguranta.

CHEIA
- Adrian Paunescu

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scînteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mîngîiere
Usa ce spre taine duce galopînd... luna de miere.
Usa catre înrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai întîi de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cînd alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta...
Ca broasca atît e buna pîna n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci,nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cînd e batrîna
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus în gîndul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata
Însa,dragul tatii, afla, nu tine cît vesnicia,
Ca exagerînd cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait în viata toata
Ca o sfînta cuvioasa, si-a murit nedescuiata
A urlat la dînsa cerul,cu o voce ca de crai:
Hei, stafie îngalbenita,poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad,acolo-i locul pentru-o scîndura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot încuiata.
Ce te temi mereu de usa! o sa-mi spuneti cu temei!
Habarnam: Bun! Perfect!
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gîndul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cîti barbati, atîtea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvîrtit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cît merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici
Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sînt atitea chei pe lume, cheia "sol " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicind cum zic batrînii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea...
"AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA!"

miercuri, 1 octombrie 2008

Scrisoare

O zi ca oricare alta...Din exterior pare doar o copie din tiparul cotidian obisnuit, cu aceleasi momente, cu acelasi traseu orar, marcat lenes pe cadranul ceasului meu, ce-mi masoara necontenit imbatranirea. Empiric spus, simt ca imbatranesc...undeva in mine...Nu stiu....totul se invarte cu o viteza ametitoare, incat nu mai am timp sa realizez ce se intampla in jurul meu.

Locul de langa mine este gol, degeaba incerc sa-mi inchipui ca totul este asa cum era inainte...Ai plecat si ai lasat in urma ta furtuni de praf, ce mi-au acoperit privirea impiedicandu-ma sa te privesc cum te indreptai sper lumea ta...S-a dus tot, s-a pierdut tot si noi am ramas singura dovada ca am uitat.

Oare am ramas aceeasi, si doar privirile par obosite si parca ingrijorate, sau acum suntem alti oameni cu alte vise, alte dorinte, alte sperante...nu stiu, vom vedea...