joi, 9 octombrie 2008

Nimicuri importante

Zilele trecute va spuneam ca viata este frumoasa, iar astazi am sa va povestesc si de ce...

Nu trec prin cea mai buna perioada a vietii mele si totusi pot spune ca sunt un om fericit. La prima vedere pare un paradox, dar analizand in profunzime, mi-am dat seama ca nu este asa.

Duminica m-am lovit destul de urat la cap, iar scumpa mea verisoara gabi s-a dus acasa si a spus la toata lumea ce grozavie am facut. Luni seara imi suna telefonul si o aud pe andreutza (mezina familiei de 3 ani jumatate) "viki te mai doare capul, daca nu esti atenta..." In momentul acela am avut un sentiment atat de placut, greu de descris in cuvinte.

Intr-o alta duminica ma intalnesc cu un prieten care avea in masina un buchet de flori uitat de cineva de la o nunta, la el in masina. Am admirat buchetul, l-am tinut putin, apoi l-am asezat de unde il lausem, dar probabil din gesturile mele se vedea clar ca imi doream acel buchet...pentru ca, a doua seara a venit si mi l-a adus. Eram bucuroasa ca un copil care primea mult doritele bomboane.

Ieri, colega mea de apartament, a fost la cumparaturi si mi-a cumparat si mie o canuta pentru ca i s-a parut ca ursul desenat pe ea seamana foarte bine cu artimonel al meu.

Astazi este ziua unchiului meu, i-am dat telefon...parea atat de bucuros ca e cu familia, ca fetele i-au facut tort, ca este sanatos, ca vorbeste cu mine, ca sambata ma duc la tara si vom sta cu totii la gratar, incat mi-a transmis o stare inconfundabila de bine.

Tot astazi am fost la surioara mea. Mi-a luat si ea ceva (de fapt noi avem un fel de cutuma, ca atunci cand ne intalnim ca ne cumparam cate ceva, oricat de micut ar fi), si astazi am primit o pereche de sosetele cu niste soricei care ies super in relief si mai sunt si roz.
Peste doua saptamani trebuie sa merg la o nunta si aveam de gand sa port o rochie pe care o am mai de mult, dar mami mi-a zis sa merg la magazine sa imi aleg ce rochie vreau, ca o sa imi dea ea bani sa o platesc.
Multi ar spune ca astea sunt nimicuri care nici nu trebuie bagate in seama, dar pentru mine conteaza enorm si datorita lor astazi zambesc si pot spune ca sunt un om norocos.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Vicky, ce ar fi viata fara aceste nimicuri? Din punctul meu de vedere ar fi un gol imens, cenusiu spre negru, rece in care ne-ar tiui urechile si unde nu am avea nimic si pe nimeni.
E bine ca pretuiesti aceste maruntisuri, e bine ca stii sa faci viata altora frumoasa. Noi oamenii am uitat sa ne mai bucuram de soarele care rasare, de vantul care ne mangaie obrajii, de putinii oameni care ne zambesc atunci cand ii salutam, ..., de prietenii care iti dau bip-ul acela "sacaitor" cum i-ar spune altii(ei facand-o cu buna intentie, sa simti si sa vezi ca se gandesc la tine), uitam sa zambim pana si cand vedem animalutele nimanui in fata blocului, cum se gudura pentru o bucatica de paine.
Nu ne gandim ca trebuie sa fim multumiti cu ceea ce avem, pentru ca Dumnezeu ne-ar fi dat mai mult, dar stia ca nu putem face fata, suntem ceea ce suntem, cu ceea ce gandim si cu ceea ce facem.
Hai sa ne bucuram de viata!!! Zambeste iubita, viata chiar e frumoasa!
Florina