Scrisoare

O zi ca oricare alta...Din exterior pare doar o copie din tiparul cotidian obisnuit, cu aceleasi momente, cu acelasi traseu orar, marcat lenes pe cadranul ceasului meu, ce-mi masoara necontenit imbatranirea. Empiric spus, simt ca imbatranesc...undeva in mine...Nu stiu....totul se invarte cu o viteza ametitoare, incat nu mai am timp sa realizez ce se intampla in jurul meu.

Locul de langa mine este gol, degeaba incerc sa-mi inchipui ca totul este asa cum era inainte...Ai plecat si ai lasat in urma ta furtuni de praf, ce mi-au acoperit privirea impiedicandu-ma sa te privesc cum te indreptai sper lumea ta...S-a dus tot, s-a pierdut tot si noi am ramas singura dovada ca am uitat.

Oare am ramas aceeasi, si doar privirile par obosite si parca ingrijorate, sau acum suntem alti oameni cu alte vise, alte dorinte, alte sperante...nu stiu, vom vedea...