Minunea toamnei

Este toamna din nou. Acum toti copacii se leagana urat in adierea vantului, pentru ca frunzele nu le mai incalzesc nici radacinile macar.
Hei, stai putin! Se pare ca am strecurat o mica eroare in fraza incipienta, pentru ca pe fereastra camerei mele se contureaza falnic un conifer, vesnic mandru de verdeata, bogatia si frumusetea lui.
In pofida acestor calitati, vecinul de vis a vis, fagul, il compatimeste, deoarece coniferul nu va cunoaste mangaierea primaverii peste mugurii fragili, bogatia verii, melancolia toamnei si gerul iernii. Pentru el, toate sunt la fel si toate au aceeasi influienta asupra lui.
Pacat, isi spune fagul...pacat, pentru ca nu va sti ce inseamna schimbarea, lupta care o determina si linistea adusa de implinirea ei.
Mereu mi-am zis ca Providenta este nedreapta, ca unii au totul fara sa faca ceva, iar altii au nimic, cu toate ca isi dau si ultimele puteri pentru a avea ce isi doresc.
Nu, nu este vorba de nedreptate din partea Providentei, problema este ca suntem limitati in a ne bucura de tot ceea este frumos si ca traim intr-o lume aparent libera, dar care in esenta ne ingradeste cele mai importante lucruri.
Astazi cred in minuni, pentru ca este o zi deosebita. Astazi scumpa mea cumnatica a adus pe lume un ingeras, in conditii nu tocmai usoare. Este incredibil cum un sufletel asa mic poate schimba vietile atator oameni si cum poate aduce atata duiosie peste suflete mai mari, dar umbrite de griji si probleme. Te iubim Sebastian Andrei Alexe, te iubim puiule si abia asteptam sa iti daruim toata aceasta iubire!!!