hello!!!!

A trecut ceva timp, dar iata-ma din nou in lumea virtuala, lume care, paradoxal, ma ajuta cel mai mult sa imi regasesc cele mai profunde trairi .
Mi-a fost foarte dor, marturisesc, pentru ca imi place enorm aceasta mica lume, in care totul imi apartine si totul poate fi exact asa cum vreau eu sa fie.
De ce nu am mai scris?!?! In mare parte, pentru ca nu am avut timp…iar cand m-am hotarat sa imi ating amprenta de tastele laptop-ului, a trebuit sa imi “alerg” propriile idei, frustrate din cauza sedentarismului in care intrasem.
De fapt, imi reorganizasem inconstient prioritatile, iar cea cu numarul unu era aceea de a-mi gasi un loc care sa imi permita sa fiu eu si sa traiesc mereu cum imi doresc.
L-am gasit, sau cel putin asa cred acum, pentru ca doar timpul poate sa imi confirme sau sa imi infirme alegerea. Dar, da… ma simt in siguranta, ma simt iubita, visez si sper ca visele mi se vor implini.

Descriere

Daca m-ar fi intrebat cineva acum un an ce parere am despre tine, eram impartiala, spre indiferenta. Persoana ta reprezenta doar un decor care putea oricand sa lipseasca din viata mea. Astazi, sunt atat de furioasa si dezamagita, incat te consider cea mai josnica fiinta de pe planeta si as fi dat mult, mult sa nu te fi cunoscut. Mi-e mila de cei care iti stau in preajma si nu iti cunosc toate fetele, imi vine sa urlu cand ma gandesc cat de naiva am fost, si imi doresc ca drumurile noastre sa nu se mai intersecteze niciodata.

Off, nu-mi pot imagina cum poti sa fii atat de ipocrita, mincinoasa, lingusitoare, prefacuta, nesimtita, si cum de exista oameni care in pofida acestor "calitati", te apreciaza?!Sunt orbi, sau civilizatia care seamana a jungla, in care traim e atat de dura incat, asa trebuie sa arate omul care sa se potriveasca perfect in noul decor.

Sunt atat de nervoasa, vreau sa scap odata de aici, pentru ca nu mai suport stresul si nu mai suport sa ma descarc pe tine, printi meu.:*

Crede si nu cerceta

Uneori imi imaginez viata ca o tabla de Monopoli$ cu un decor tipic, frumos sau urat colorata, dupa preferintele si starea de spirit a fiecarui jucator. Iar noi suntem pionii in diferite nuante, care se plimba mai incet sau mai repede pe tabla, mereu pe acelasi traseu, deviat uneori favorabil sau nefavorabil, in functie de numarului aratat de zar. Nimeni nu stie sa explice logic de ce se intampla toate astea, pentru ca asa e jocul, cine vrea il joaca, cine nu, nu.

Si in viata e tot cam la fel, doar ca in jocul vietii intram fara sa vrem si iesim tot involuntar, daca lucrurile isi urmeaza cursul firesc. In cazul asta nu inteleg un lucru: daca toti avem limitele existentei identice, de ce pe parcurs intervin atatea schimbari!? De ce unii devenim frumosi si altii urati, de ce unii suntem destepti si altii prosti, de ce unii au bani si altii nu, de ce doar unii dintre noi au parte de iubire adevarata?!Cum de oamenii buni pleaca atat de repede dintre noi, iar cei rai traiesc mult, mult si continua sa faca rau pana in ultimele lor clipe!?

Pai chiar nu inteleg, cum nu inteleg, nici de ce unii oamenii omoara, altii sunt omorati si altii sufera din cauza asta?!De ce unii muncesc, iar altii profita!?

Probabil nici nu o sa inteleg vreodata si nici nu fac din asta o problema existentiala, doar ca atunci cand se intampla lucruri care ma impresioneaza puternic, incep sa ma gandesc la tot felul de chestii.

His music will live forever

Nu am fost fan, dar m-a afectat moartea lui. M-a afectat pentru ca avea o muzica deosebita, care ma emotioneaza acum mai mult ca inainte, niste versuri foarte bine gandite care vor avea ecou in timp, o voce superba care dadea viata muzicii si versurilor scrise mereu doar de el, la care se adauga coregrafiile care nu necesita descrieri (toata lumea recunoaste dansurile lui Michael Jackson).

A fost un geniu, iubit de milioane de oameni, probabil de asta a uitat sa se iubeasca pe sine si s-a maltratat atat de mult. Nu, nu il judec, doar ca imi pare foarte rau ca nu mai este, pentru ca sigur nu se va mai naste altcineva ca el.

Nu mai comentez, pentru ca sunt de prisos cuvinetele acum.Va mai spun doar ca "Earth song" este melodia mea preferata de la Michael Jackson si o postez pe blog sa o ascultati si voi, in caz ca nu o stiti.

Recapitulare

Nu imi place sa ma repet, dar vad ca este necesar. Acesta este un blog personal, implicit se gasesc lucruri subiective, dar atata timp cat nu fac propagande, instigari, nu vad de ce nu ma pot simti libera scriind despre absolut ce doresc respectand doar propiile-mi limite.

Drept urmare: cei care gasesc blogul meu fara rost, sau nu le place, sau se simt ofensati de ceea ce gasesc aici, sa nu-l citeasca. Dar daca va aflati in una dintre cele 3 categorii sus mentionate si totusi cititi posturile si doriti sa aduceti critici, sau sfaturi, ele vor fi luate in seama doar daca sunt puternic argumentate intr-un mod demn.

Acestea fiind spuse, sper ca de data asta m-am facut inteleasa, si pana data viitoare... have a good life!!!!

This is the end!

Am trait intr-un mod atat de alert ultimii 3 ani, intr-o continua fuga, incat nici macar nu am realizat ca am fost studenta. Mi-ar fi placut sa nu am atat de multe responsabilitati, sa petrec mai mult timp la facultate, sa fiu mai degajata, timpul sa imi permita sa fac tot ce vreau pentru mine, sa cunosc mai bine colegii, profesorii, dar nu am fost sa fie. In schimb, am invatat o meserie, una buna chiar, de la oameni profesionisti, m-am maturizat, mai mult decat mi-as fi dorit, dar e un lucru bun totusi.

In timpul in care am ajuns si la facultate nu am putut sa nu observ schimbarile de atitudine, de mod de gandire si chiar de relationare ale colegilor de acum, fata de anul I, si o sa expun aceste lucruri asa cum le-am perceput, despre fiecare coleg in parte, pastrand cireasa la sfarsit.

1. Albu Carmen - si-a pastrat atitudinea de fata inteleapta, atitudine nejustificata de capacitatile pe care le are;

2. Balhui Mihaela - in anul I zicea ca nu vrea sa lege nicio prietenie cu colegii, in anul III cred ca lucrurile stau altfel pentru ea;

3. Basalic Sebastian - mereu cu ochii si cu atentia indreptata catre fete, dar un om carismatic si dispus sa ajute;

4. Chiosa Bianca - cu obiective mereu atent fixate, dispusa sa faca tot ce poate pentru a le atinge, cu certitudinea ca este o prietena desavarsita si femeia fatala;

5. Chiriliuc Marius - cu bun simt si acum cu un job important pentru ca anul acesta l-am vazut doar de 2 ori.

6. Delcea Sorin - poate o fi avand si o latura serioasa, dar eu nu o cunosc, dar aproape mereu cu capul in nori;

7. Diaconita Ana-Maria - tinde spre introvertire, cel putin in mediul in care eu am cunoscut-o;

8. Horeanga Raluca - mereu stresata si cu o incredere totala in conceptiile ei;

9. Ilie Georgiana - o fata cum rar mai gasesti in zilele noastre: optimista, inocenta, binevoitoare, mereu atenta la aspectul ei.

10. Ion Laura - un orator talentat, o fata inteligenta si descurcareata, care in anul I era indragostita de un baiat rau, iar acum este "happy married woman";

11. Juravlea Andreea - cea mai tacuta si singuratica colega in anul I, dar care in anul III a capatat ceva incredere in ea, si chiar pare o fata serioasa;

12. Malureanu Dragos - are o puternica capacitate de disimulare si implicit o incredere foarte mare in el;

13. Marin Oana - reprezinta cu succes tipologia binevoitorului , dar care de fapt ajuta doar daca obtine in schimb un beneficiu;

14. Paraschiv Daniel - cand ma gandesc la narcisism, imi vine portretul lui in minte de fiecare data;

Iar cireasa este bineinteles, Alexe Adrian, care in anul I, era prin excelenta un carcotas care imi facea orele la facultate mai grele, iar acum este sprijinul meu cel mai mare.

Va doresc tuturor mult succes!!!

Sufoca-ma, te rog!!!

Nu pot sa inteleg, si nu as dori vreodata sa am nenorocul de a intalni un om cu sentimente si dorinte incerte, care intr-o relatie are nevoie de foarte mult spatiu pentru el, care este prins in 'n' activitati la care eu nu pot participa.

Cred ca numai un suflet egoist nu poate darui atat cat primeste, iar zicala "Daca nu te iubesc atat cat iti doresti, nu inseamna ca nu te iubesc din toata inima mea", este pentru oamenii slabi, care se multumesc cu o bucatica dintr-un suflet mult prea "indragostit" de sine.

Vreau sa ma sufoci, pentru ca imi place sa simt ca ma iubesti...mereu, imi place sa stiu ca ai nevoie de mine, asa cum eu am nevoie de tine, ador cand esti intelegator, atent, dulce si abia astept sa ne implinim toate visele, usor, usor, dar impreuna.