Don't worry, be happy

Noi oamenii facem o greseala enorma in incercarea de a fi fericiti. Atribuim atingerea acestei stari unei singure persoane si astfel, inconstienti, devenim martorii propriei deziluzii. Suntem atat de atenti la fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare atitudine a partenerului, atat de preocupati de ce isi doreste, ce ii place, ce il deranjeaza si acest lucru il face se simta puterea pe care chiar o are asupra ta, si sa iti dea si tie ce vrea, cand vrea. Grav este ca tu, complet pierduta in jocul de-a iubirea, in care el are mereu punctajul dominant, te multumesti, sau chiar te simti inaltata de putina atentie obtinuta.

Eu zic sa te uiti mai bine in jurul tau, sa vezi cati oameni te iubesc, care iti merita zambetul, care merita sa le dedici timp si afectiune. Gandeste-te cate lucruri iti place sa faci si nu le faci, cate dorinte si vise abandonate ai reusit sa aduni, de cate ori, efectiv ai renuntat la tine pentru el. Si pentru tine cine face macar jumatate din ce faci tu!?

Acum e alegerea ta daca te multumesti cu clipe de fericire, sau alegi sa fii fericita.

Pentru voi, fetelor

Vesele, pline de viata, frumoase, aranjate, sublim armonizate cu atmosfera zilei destinate lor. Asa erau fetele ieri, chiar daca sufletul lor poate plangea, sau gandul le zbura departe uneori, chiar daca poate si-ar fi dorit altceva, chiar daca privirile patrundeau departe de raza vizuala.

Ne-am distrat cu un degajament fantastic, am dansat, am ras, a fost super. Imi pare rau totusi ca nu am fost cu fetele mele, pentru ca le-am simtit lipsa si mi-e un dor teribil de nebuniile noastre...mi-e dor sa te fardez geo, mi-e dor sa ma duci in spate anne, dar fara sa ma busesti de pamant, daca se poate, sa dormim toate, chiar si cu riscul sa ajung la mijloc si sa ma sufoc de caldura, sa gatim...sa fim noi, asa cum eram odata.

Fetelor, fiti sigure ca daca nu va rasfatati voi, nu o va face nici cel de langa voi, iar viata este prea scurta sa faceti mereu compromisuri pentru mofturile altora, iar voi sa fiti pe locul 2 mereu. Meritam sa fim fericite!!!

Retro spectiva

"Suntem doar ce a mai ramas din noi, dupa ce am pierdut tot ceea ce ne inspira incredere!!!"

Nu, nu am increderea pentru ca, dupa mine, increderea este puterea de a te urca constient pe cea mai inalta stanca si de a te arunca de acolo, avand siguranta ca jos este cineva care te va prinde, si nu am avut acest sentiment vreodata.

Apoi, mi se pare absurd sa promiti sau sa ceri incredere cuiva, pentru ca, increderea se bazeaza in primul rand pe cunoastere, iar oamenii sunt cele mai schimbatoare fiinte. Este adevarat ca faptele, comportamentul, atitudinile manifestate fata de anumite situatii sunt relevante, dar asta numai in cazul in care sunt constante, plus ca noi nu suntem capabili sa ne cunoastem pe noi insine, pentru ca altfel nu ne-am surprinde cu propriile fapte, nu ne-am intreba "vai, cum am putut sa fac asa ceva!?"

Am vazut sperante frante, oameni deznadajduiti si nu mai vreau.Vreau sa infloreasca lumea si sa decomprimam timpul, sa ne ghidam dupa principii solide, si nu dupa impulsuri egoiste.

Subliniez pentru cititorii carcotasi ca acesta este un blog personal, care contine pareri subiective uneori, dar personale. Nu fac propagande, instigari, nu impun un mod de gandire, asa ca nu ma mai acuzati de nihilism, si nu mai faceti corectii pentru ca nu isi au rostul.

20 feb in fiecare an

LA MULTI ANI, BOMBONEL!!!!!

E 20 februarie!!! Cat am asteptat ziua asta... A fost asa frumos totul, inca de aseara, dar acum...eu la birou, nu am niciun chef de treaba, dar trebuie sa umplu timpul asta care ne tine separat, pentru ca altfel inebunesc, iar tu ... nici macar nu stiu unde esti.

Mi-e dor de tine si trebuie sa recunosc ca sunt putin geloasa pe cei care se bucura cu tine acum, cand eu nu pot, dar recuperam noi deseara. Abia astept sa-ti vad reactia la ultimul cadou. :D

Jucam ceva!?!?!?

Am jucat leapsa in copilarie, numai ca noi ii spuneam "atinselea". Oricum multumesc Loredana pentru explicatii si pentru ca mi-ai pasat-o pe blog. Chiar aveam chef de ceva nou, asa ca va invit pe cei curajosi si dornici sa jucati.

Cum!?Pai...eu voi scrie 14 afirmatii despre mine in care se gasesc, evident amestecate, 7 adevarate si 7 false, iar voi le veti separa in functie de cat de bine ma cunoasteti sau bazandu-va pe intuitie.

1. Ma uit la desenele animate;
2. Ma simt implinita doar daca iubesc si sunt iubita;
3. Ma consider o fata foarte frumoasa;
4. Prefer minciuna in locul unui adevar dureros;
5. Nu as refuza niciodata un kinder bueno;
6. Nu sunt o persoana cu prea multa rabdare;
7. Am multa incredere in oameni;
8. Renunt usor daca nu imi reuseste ceea ce vreau sa fac;
9. Mi-e foarte frica de intuneric;
10. Nu imi place sa imi colorez unghiile cu rosu;
11. Culoare mea preferata este rozul;
12. Cel mai mare regret al meu este ca tata nu ma va duce la altar cand voi fi mireasa;
13. Toamna este anotimpul meu preferat.
14. Sunt foarte credincioasa.

Shht,VREAU LINISTE!!!

M-am gandit toata ziua...de ce e atat de greu sa obtii un lucru absolut normal si aparent simplu de realizat!?A innebunit lupul, sau am innebunit eu!?Se transforma lumea si am ramas in urma cu actualizarile, sau asa a fost intotdeauna, iar eu nu am observat!?

Credeam ca toleranta este cea mai buna modalitate de a trai in pace cu tine insuti si cu cel de langa tine, dar nu...cu unii oameni efectiv nu se poate trai, oricata rabdare si bunavointa ai avea. Ma refer la acei oameni care din exces de bunatate si respect fata de tine, renunta la a-ti lua iubitul, chiar daca acesta i-ar cadea la picioare in orice moment. Si de remarcat este faptul ca iti aminteste acest lucru de cate ori are ocazia, cu precizarea ca esti infantila daca te superi.Pai, stii ceva!?Nu ma supar, ba mai mult, ma bufneste un ras sarcastic ascultandu-ti prelegerea.

E mare, mare lucru sa ai langa tine oameni care se bucura cu adevarat atunci cand iti este bine, fiindca majoritatea se lasa coplesita de efectul uimirii si usor, usor invidia si regretele sunt singurele sentimente care le ghideaza cuvintele si actiunile.

Spun un NU hotarat acestor oameni, fara remuscari si cale de intoarcere.

Traiesc, deci iubesc!

Peste tot oamenii sufera din dragoste, se despart, se inseala, se dezamagesc. Cei puternici isi vindeca ranile si o iau optimisti de la capat.Cei sceptici jura ca nu se vor mai indragosti vreodata, ascunzandu-si frica dupa un motto auzit la altii "Iubesti doar ca intr-un final sa suferi!"

Pai care-i rostul sa traiesti daca mai devreme sau mai tarziu moartea iti da tarcoale!?Conteaza ce se intampla intre timp:

-Respirand, asigur oxigen corpului meu.

-Traind, schimb destine si dau nastere altor suflete.

-Iubind, dau sens vietii si tuturor faptelor pe care le include.

Cata nevoie aveam de tine, cat de aproape erai, iar eu umblam in bezna multumindu-ma cu clipe efemere si cu vise ramase vise.Te-ai lasat observat atat de frumos, intr-un moment asa de urat, cand eu credeam ca am sufletul prea obosit din cauza drumului greu, strabatut intr-un labirint al iubirii, dar mi-ai aratat ca inima nu are masura in a darui dragoste.

Nu o sa uit vreodata prima data cand ne-am tinut in brate in linistea calda a unei noptii reci de toamna, primul sarut pe care ti l-am furat, care te-a lasat aproape mut de uimire si care ne-a provocat insomnie amandurora, privirile timide schimbate la facultate, pline de dorinta unei mangaieri sau a unui sarut.

Esti cea mai frumoasa certitudine din viata mea, dar si cea mai mare dorinta.