Leul Christian

Constat cu stupoare ca animalele pot nutri si pastra sentimente mai curate decat oamenii. Ele raman vesnic recunoscatoare daca sunt ocrotite si iubite, insa ati vazut cati copii isi reneaga parintii adoptivi doar pentru ca nu au multi bani, sau cati parinti isi abandoneaza copiii, sau cati dintre voi nu ati intors capul atunci cand ati vazut un coleg pe strada, doar ca sa nu il salutati!?

Ne place sa stam singuri!?Nu cred, eu una urasc singuratatea!? Atunci de ce ne purtam asa, de ce respingem multi din oamenii care vor sa ne fie prieteni si preferam sa ne ascundem sub o carapace a precautiei exagerate!?

Uitam atat de usor lucrurile frumoase, dar in schimb lasam pe cele urate sa sape cat se poate de adanc in sufletele noastre. Uitam ca si noi am gresit si ca am implorat pentru iertare.

Te iubesc...mult!!!

...dar, pot sa te iubesc si putin!?

si raspunsul la aceasta intrebare retorica, relativ intarziata, a fost NU, iar completarea "Te iubesc.te iubesc.te iubesc....si cred ca am spus tot ce simt pentru tine", poate induiosa chiar si cea mai rigida persoana prin simplitatea ei rezonanta.

Oare iubim la fel cum suntem iubiti, oare suntem iubiti cum meritam!?Iubirea se termina inevitabil, la fel ca nisipul din clepsidra timpului, sau este distrusa de factori externi!?

De cate ori in viata iubim?!

Lista continua, e lunga si complicata, insa esenta este foarte simpla. Traiti cu intensitate fiecare clipa atunci cand iubiti si cand sunteti iubiti, macar ca o certitudine ca sunteti vii si simtiti, daca iubirea voastra nu este inaltatoare.

schimbari

M-am saturat de sentimente sufocate de furie si teama, m-am saturat de vorbe inghitite, resimtite pana in stomac, nu mai vreau regrete si pareri de rau, sentimente negative, frustrari, vreau sa ma evite toate acele momente in care ti se inchega simturile.

Am crezut in schimbare, sau cel putin am constientizat nevoia de ea pentru ca ma saturasem de carpit, de peticit, de remediat, pana cand ajunsesem sa nu mai recunosc ce aveam langa mine si sa nu ma mai recunosc pe mine.

Totusi, privesc deseori in trecut si imi dau seama ca imi lipsesc multe lucruri si multi oameni de atunci. Imi doresc sa recuperez, sa schimb, dar cel mai mult mi-ar placea ca faptele noastre sa fie consecinta si materializarea simtirilor noastre. Cred ca astfel, viata ar fi mult mai relaxanta, noi am fi mult mai optimisti si mai siguri pe noi.

Insa, atata timp cat actiunile noastre reprezinta consecinta unor speculatii sau consencinta dorintelor altora, lumea in care traim va ramane o grota in care ne lovim unii pe altii, ca in final sa ne dam seama ca ne-am fi dorit altceva.

Poate e cam tarziu, sau poate prea devreme, dar parca in fiecare peisaj in care incerc sa ma asez, exista crapaturi, goluri, prin care patrunde aer rece.

eu vs eu

Cum puteam sa plang atat de tare incat sa trebuiasca sa ma strangi in brate cum este strans un om nebun de camasa de forta, ca sa imi revin!?De ce plangeam asa, ca de fapt nimic grav nu se intampla si de ce nu puteam sa ma detasez de toate nimicurile si sa vad esenta!?

Acum tu nu mai esti langa mine, eu ma gandesc ca am consumat foarte repede toate lacrimile, ca acum doar ce e cu adevarat grav ma mai face sa vars cate una. Un zambet mi se lipeste de fata de cate ori trec printr-un loc unde am fost impreuna, sau cand dau de un lucru de la tine, si totusi nu-mi mai doresc nimic din ce aveam noi.

Poate am devenit prea transanta, dar mi-e mai bine asa.Totusi ma afecteaza ca nu ma mai inteleg bine cu Andra, ca Gabi s-a schimbat atat de mult, ca imi da o stare de disconfort cand ma duc la ea, ca Ram a tipat aiurea la mine, ca am pierdut-o pe Scumpuca...

Ideea post-ului era alta, deci nu stiu de ce am plecat de la ce am plecat si de ce am ajuns la ce am ajuns...

Mai lasa-ma putin!!!

Suna alarma.Ooo doamne, ce zi este!?Gata!?Trebuie sa ma duc la servici!??!Dupa inca 5 minute de somn dulce, ma trezesc bombanind si de aici lucrurile isi urmeaza cursul firesc.

Am avut sarbatori linistite, am simtit caldura lor, mosul s-a comportat in consecinta faptelor mele :D, m-am plimbat si cu saniuta, am facut si ingerasi pe zapada, am colindat, am daruit, am ras, am dansat...Am avut parte de aproape tot ce mi-am dorit, dar a trecut prea repede. Aseara am despodobit bradutul si l-am dus la gunoi. Imi parea atat de rau dupa el, camera pare asa goala acum.

Toata veselia a lasat loc grijilor, la birou efectiv nu mi-am gasit locul pana azi, mai incepe si sesiunea, afara este foarte frig...Clar, e ianuarie...2009.

Imi plac inceputurile, dar cele lente, ca sa imi dau seama cum stau lucrurile cu adevarat, fiindca mi-am luat de multe ori avant doar ca sa ma trantesc mai tare de pamant.

Sweet December

Cele 12 luni care formeaza un an se incheie in curand. Trag linie si mi-ar fi placut sa spun ca sunt mai buna, ca ma simt mai impacata cu mine, ca am invatat multe, ca am acordat atentie celor care au avut nevoie, ca nu am fost nedreapta, ca mi-am respectat toate principiile.

Dar nu, imi dau seama ca am avut un an foarte zbuciumat, in care m-am chinuit voluntar, in care de foarte multe ori am uitat de mine pentru ca eram intr-o fuga continua dupa ceva ce nici macar nu exista, pentru ca am trait fiecare secunda cu teama ca voi pierde ceva care imi facea foarte mult rau.

De cateva luni, viata mea s-a schimbat radical in bine, insa nu pot trece acest lucru pe lista de realizari, pentru ca nu mi se datoreaza.

Vaiiiiiii, abia astept sarbatorile, vreau sa ninga, sa ma plimbi cu saniuta, sa ne jucam cu zapada (bine, sa iei si tu tavaleala, nu doar eu), sa facem fluturasi, sa vina mosul, sa o fac pe mosul, sa ne impodobim bradut.

Imi place la nebunie perioada asta, parca oamenii sunt mai senini, mai binevoitori, mai descretesc fruntile si uita de probleme, primesc colindatori, isi ureaza de bine, au sperante, petrec, daruiesc.

Eu imi doresc un Craciun de poveste, asa ca o sa tin departe toate lucrurile triste si foarte, foarte aproape de mine tot ce este bun si frumos.

Va doresc si voua sa fiti linistiti, sanatosi si sa stiti sa va bucurati, sa daruiti, sa primiti, sa iubiti, sa va lasati iubiti...SA AVETI SARBATORI FERCITE!!!!

si DA si NU

Totul, da' absolut totul este relativ. De la cel mai frumos si mai pur sentiment, cea mai profunda si curata dorinta, pana la cel mai negru gand.

Increderea este relativa pentru ca fiecare crede in functie de experientele avute si pentru oricine exista un punct in care isi pune semne de intrebare, oricat de tare straluceste soarele.

Tradarea e relativa pentru ca poate fiecare o defineste diferit, sau poate pentru unii face parte din modul lor de viata, nedandu-si seama ca fac mult, mult rau.

Chiar si iubirea este relativa pentru ca iubim atat de diferit si pentru ca ne impunem atatea limite fara un scop anume.

Nu mai am inspiratie acum.Va urma...