Mai lasa-ma putin!!!

Suna alarma.Ooo doamne, ce zi este!?Gata!?Trebuie sa ma duc la servici!??!Dupa inca 5 minute de somn dulce, ma trezesc bombanind si de aici lucrurile isi urmeaza cursul firesc.

Am avut sarbatori linistite, am simtit caldura lor, mosul s-a comportat in consecinta faptelor mele :D, m-am plimbat si cu saniuta, am facut si ingerasi pe zapada, am colindat, am daruit, am ras, am dansat...Am avut parte de aproape tot ce mi-am dorit, dar a trecut prea repede. Aseara am despodobit bradutul si l-am dus la gunoi. Imi parea atat de rau dupa el, camera pare asa goala acum.

Toata veselia a lasat loc grijilor, la birou efectiv nu mi-am gasit locul pana azi, mai incepe si sesiunea, afara este foarte frig...Clar, e ianuarie...2009.

Imi plac inceputurile, dar cele lente, ca sa imi dau seama cum stau lucrurile cu adevarat, fiindca mi-am luat de multe ori avant doar ca sa ma trantesc mai tare de pamant.

Sweet December

Cele 12 luni care formeaza un an se incheie in curand. Trag linie si mi-ar fi placut sa spun ca sunt mai buna, ca ma simt mai impacata cu mine, ca am invatat multe, ca am acordat atentie celor care au avut nevoie, ca nu am fost nedreapta, ca mi-am respectat toate principiile.

Dar nu, imi dau seama ca am avut un an foarte zbuciumat, in care m-am chinuit voluntar, in care de foarte multe ori am uitat de mine pentru ca eram intr-o fuga continua dupa ceva ce nici macar nu exista, pentru ca am trait fiecare secunda cu teama ca voi pierde ceva care imi facea foarte mult rau.

De cateva luni, viata mea s-a schimbat radical in bine, insa nu pot trece acest lucru pe lista de realizari, pentru ca nu mi se datoreaza.

Vaiiiiiii, abia astept sarbatorile, vreau sa ninga, sa ma plimbi cu saniuta, sa ne jucam cu zapada (bine, sa iei si tu tavaleala, nu doar eu), sa facem fluturasi, sa vina mosul, sa o fac pe mosul, sa ne impodobim bradut.

Imi place la nebunie perioada asta, parca oamenii sunt mai senini, mai binevoitori, mai descretesc fruntile si uita de probleme, primesc colindatori, isi ureaza de bine, au sperante, petrec, daruiesc.

Eu imi doresc un Craciun de poveste, asa ca o sa tin departe toate lucrurile triste si foarte, foarte aproape de mine tot ce este bun si frumos.

Va doresc si voua sa fiti linistiti, sanatosi si sa stiti sa va bucurati, sa daruiti, sa primiti, sa iubiti, sa va lasati iubiti...SA AVETI SARBATORI FERCITE!!!!

si DA si NU

Totul, da' absolut totul este relativ. De la cel mai frumos si mai pur sentiment, cea mai profunda si curata dorinta, pana la cel mai negru gand.

Increderea este relativa pentru ca fiecare crede in functie de experientele avute si pentru oricine exista un punct in care isi pune semne de intrebare, oricat de tare straluceste soarele.

Tradarea e relativa pentru ca poate fiecare o defineste diferit, sau poate pentru unii face parte din modul lor de viata, nedandu-si seama ca fac mult, mult rau.

Chiar si iubirea este relativa pentru ca iubim atat de diferit si pentru ca ne impunem atatea limite fara un scop anume.

Nu mai am inspiratie acum.Va urma...

Inca visez

Cand eram mica imi placea sa privesc in departare pana cand gaseam un punct in care cerul se unea cu pamantul. In momentul acela eram sigura ca daca mama si tata mi-ar da voie as putea ajunge acolo...si nu speram sa gasesc ceva deosebit, era doar dorinta si siguranta ca pot fi acolo, ca locul acela exista.

Si acum visez, insa altfel, specific varstei, cica...insa mi-e dor de inocenta din visele copilaresti, de naivitatea care reprezenta realul la acel moment, de increderea pe care o aveam in mine si in oameni, de sperantele vesnic vii, chiar daca papusa de la mos craciun nu era cea pe care o doream, ci una fara talie si cu un par scurt pe care nu puteam sa i-l coafez si chiar daca sora mea primise o superba barbie.

Ciudat, pornirea a fost foarte buna pentru o viata linistita, fara prea multa agitatie, dar nu stiu cum si de ce am ajuns un analist profund de situatii, oameni, gesturi, nu stiu cum am ajuns sa imi doresc sa iubesc rational, nu stiu de ce consider "texte", toate cuvintele frumoase.

Oricum este bine. Am un nou catelus de plus cu care dorm, e putin aiurea ca unul doarme pe fotoliu, ca nu am incapea 4 intr-un pat :D, am o noua prietena, care le cam intrece pe cele de pana acum (nu vorbesc de kramik si gabi :*:*:*), e cam nebuna ea, ma cam agreseaza fizic, dar tot o iubesc.

Ini mini...pocus pocus

Uneori, imi doresc mai mult decat orice sa dispar, sau sa ma fac mica, mica sa stiu doar eu de existenta mea, alteori vreau cu ardoare sa fiu in locurile din care mi-am dorit sa dispar.

Uneori, ma sperie imensitatea cerului si am impresia ca ar vrea sa ma strivesca cu pamantul, alteori cred ca pot sa ating cerul si ca el isi doreste mangaierea mea.

Sunt momente in care vreau sa opresc timpul si sa ma alimentez cu sentimente pozitive, pe care sa le eliberez in clipele greu de suportat in care timpul este de-a dreptul o povara.

As vrea sa inteleg si sa am rabdare cu persoanele care au sentimente ametitor de fluctuante, fiindca ma afecteaza comportamentul lor si as vrea sa am intelepciunea de a aprecia mai mult oamenii calzi, cu intentii bune si de la care am ce invata.

Toleranta 0

Gata, nu ma pot...ofer grad de toleranta 0, sau chiar sub 0 pentru anumiti oameni si anumite situatii...

In primul rand, ma dispera babele si mosii care ma inghesuie in fiecare dimineata in autobuz cu sacose imense de rafie, bidoane, mirosuri urate si comentarii suparatoate. De exemplu, azi era un talan de mos trendy intr-o camasa, sacou de piele si pantofi sport puma, care isi mesteca limba cu o pofta de ziceai ca manaca cine stie ce bunatati si se spinjinea de o bara, pe care ma chinuiam si eu sa tin mana, iar el mi-o strivea fara niciun fel de problema, cu toate ca il atentionasem. Ce sa mai zic de sauna creata, pentru ca geamurile nu se deschid fiindca ei sunt sensibili la curent, ce sa mai zic de o imensitate de baba care efectiv m-a trantit peste o doamna, cica nu avea loc de mine sa coboare...mda /:)

Buuun...next...Cum ma sa spui ca nu suporti oamenii prefacuti care fac lucrurile numai pe ascuns, cand tu de fapt te ghidezi in toate actiunile tale dupa acest 'principiu' si multe altele, cu care nu trebuie deloc sa te mandresti. Cunosc multi astfel de oameni, insa unul ma oboseste zi de zi cu ideile aberante si neconstante, cu compartamentul de martir inlaturat de vaicarelile ulterioare, cu parerile desplasate, nepersonale si diferite de la o zi la alta, despre orice, chiar daca nu are nici cea mai mica idee despre ce vorbeste.

Asa...si cel mai mic nivel de toleranta il acord celor care nu au o viata, ci doar traiesc...sunt vanatori de picanterii din viata altora, analizeaza si judeca 'cu intelepciune' ceea ce li se intampla altora, pentru ca ei reprezinta niste banalitati existentiale."scuza-ma ca sunt indiscreta, da' unde erai, ca l-am vazut pe el si pe tine nu, ori v-ati despartit!?"

Astazi, nici voua, prietenelor mele, nu va ma gasesc nicio scuza...m-ati dezamagit. Poate am asteptat prea mult...

Punct...si de la capat

Ce inseamna punct si unde este capatul!? vai, iasasi am ramas pe intuneric.

Punct pui atunci cand termini ceva, dar de unde stii sigur ca ai terminat, sau mai grav...poate nici nu trebuia sa incepi!?

Si la care capat te referi, ca eu stiu ca nu e unul singur si vad atat de multe foi, suparator de albe, si efectiv nu stiu cum si de unde sa incep...Ma intrebam...oare nu mai bine sterg tot de pe foaia plina, pentru ca macar m-am obisnuit cu ea si cred ca mi-ar fi mult mai usor!?Hmm, nu ma ca foaia se uzeaza in felul acesta, povestea nu ar mai fi aceesi, chiar daca personajele isi reiau rolurile, si rezultatul ar fi inestetic, foarte greu de inteles, chinuitor pentru cei profund implicati si sa nu uit...satisfacator pentru critici.

Asa ca, ma mobilizez, imi limpezesc mintea, aleg pagina si condeiul si las povestea sa curga...Numai ca de data asta imi doresc sa placa si personajelor secundare si sa se simta bine cu rolul pe care il au...

Fetelor, m-am simtit super aseara, sunteti niste nebune (cu bia in capul listei), abia astept runda 2, dar cu mai multe pungi pline :D