Printul din povesti

Duminica seara am privit pentru a n-a data “A Cinderella story”-fimul, si parca l-as vedea iar, si iar, si iar…

Nu imi place in mod deosebit Hilary Duff, si nici Chad M. Murray, insa idea de print iubitor, care infrunta toti zmeii si toate zgripturoaicele pentru printesa lui, sarutul pe care i-l da in fata tuturor rauvoitorilor, felul in care el o priveste, rochia ei…Hmm, spuneti voi fetelor, cum sa nu iti placa un asemenea film!?Eu cred ca orice fata, (depinde de relatia pe care o are si de ceea ce isi doreste), dar in general, orice fata viseaza la un “print” care sa o duca in doua locuri in acelasi timp, sa ii aduca multi, multi maimutoi :D , sa ii spuna mereu “printesa mea” si sa ii arate mereu cat de mult o iubeste…

Despre oameni si prietenii

Pana acum ceva timp in urma eram de parere ca prietenii adevarati sunt cei care te ajuta cand ai probleme (de fapt adoptasem un fel de cliseu), dar acum chiar cred ca prietenii adevarati sunt cei care se bucura odata cu tine, atunci cand ai o realizare, sau iti cumperi ceva dragut, sau cand cineva iti face un compliment…

O colega de la birou povesteste cu drag despre anii de facultate si despre colegii ei, care ii sunt acum cei mai buni prieteni. Eu ma uit cu mirare la ea pentru ca la mine la facultate lucrurile nu stau deloc asa. Exista cateva prietenii in grupa, insa, dupa parerea mea, sunt prietenii false, bazate pe interese, prietenii deloc constante, cu reprosuri spuse pe ascuns altor colegi, cu priviri taioase…Dar bine, prietenia este un lucru mare, iar a fi prieten este o calitate, pe care nu toata lumea o are, dar la noi in grupa nici de colegialitate nu se poate vorbi (nu acuz pe nimeni si nici nu ma disculp pe mine).

Mie imi plac oamenii sinceri, imprevizibili si mai impulsivi (nu imi plac cei care isi cantaresc timp indelungat, fiecare gest, fiecare cuvant), imi plac persoanele care privesc lucrurile in esenta, si nu in aparenta, imi plac oamenii veseli si optimisti...Personal, am o super prietena, care este sora mea (este cea mai buna sora, pe bune) si alte doua bune prietene pe care ma pot baza, in care am incredere deplina, care se bucura pentru mine, care imi lumineaza privirea atunci cand ne intalnim…Restul sunt amici, cunostinte, colegi, sau oameni deosebiti…

Acum, sa va spun cine m-a determinat sa scriu despre acest subiect…O fata pe care am intalnit-o acum un an la un interviu, ajunsesem mai devreme si am inceput sa vorbim, iar dupa interviu m-a invitat la un suc. Cu toate ca era prima data cand ne vedeam, nu au existat momente din acelea de pauza, in care fiecare se gandea ce sa mai spuna, din contra totul a decurs foarte natural pentru ca fata aceea in dadea o stare de bine. La final am facut schimb de id-uri de YM si de nr. de telefon, si spre mirarea-mi de om sceptic, vorbim frecvent, chiar daca nu ne-am mai intalnit de atunci…

Cri, cri, cri....toamna gri

Toamna are frumusetile ei, insa pe mine, ma deprima culoarea maronie a frunzelor, care toata vara au fost verzi si parca pline de viata, si acum par lipsite de orice strop de energie si asteapta doar sa cada usor pe pamant...Soarele pare prietenos cand esti in casa, dar cand ai iesit isi scoate dintii, vantul devine taios, nu mai seamana deloc cu adierea calda din timpul verii...

Vaii...mai incepe si scoala, cursuri, aglomeratie in autobuz, haine groase, mai nou, gauri negre...si intrebarea este: unde se afla vara cand avem atata nevoie de ea!?

Mai este mult pana la anul, insa imi promit inca de acum ca voi pretui mai mult rasariturile calde, cerul senin si plin de stele al noptii, plimbarile in picioarele goale pe malul marii, micul concediu pe care il am...