Meditatii matematica

Umor si seriozitate, flexibilitate si dedicare, relatie elev profesor dar si prietenie. Asa descrie Octavian Ghergheli serviciile sale. Este un absolvent al Facultatii de Matematica, de la Universitatea Bucuresti, cu modul pedagogic si experienta 5 ani. Pentru cine doreste un suport la mate, il poate contacta aici http://www.octavianghergheli.ro

The New Me :)

Mi-am amintit ca aveam un blog, ca imi placea foarte mult, ca lumea il citea, multi m-au cunoscut prin intermediul acestui blog, iar eu ma redescopeream de fiecare data cand aveam nevoie sa fiu doar eu cu mine.

Ce am facut pana acum!?O gramada de lucruri. De ce nu am mai scris!? Pentru ca nu am mai cautat in mine acea stare care ma facea sa scriu.Ce o sa fac de acum in colo?!O sa incerc sa devin mai activa.

Si acum...Buna, sunt tot eu, doar ca am un alt nume, tot cu acelasi iubit, doar ca acum imi este si sot, cu cativa oameni nou cunoscuti, printre care cei speciali sunt nasii nostrii care pentru noi sunt mult mai mult decat ne-am fi imaginat vreodata la niste nasi, iar micutul Andrei e un scump, mai ales ca o place pe fina in mod deosebit :D.

Am avut un an plin de alegeri care mi-au schimbat viata radical, si oricat m-as fi gandit ce sa aleg, mi-am dat seama ca doar timpul imi va demonstra daca am luat-o pe drumul cel mai bun sau nu. Oricum, cred cu tarie in ideea ca pentru a face ceva important in viata, de care sa fii mandru mai tarziu, trebuie sa alegi, nu sa lasi destinul sa te duca unde vrea.

To be continued...

Minunea toamnei

Este toamna din nou. Acum toti copacii se leagana urat in adierea vantului, pentru ca frunzele nu le mai incalzesc nici radacinile macar.
Hei, stai putin! Se pare ca am strecurat o mica eroare in fraza incipienta, pentru ca pe fereastra camerei mele se contureaza falnic un conifer, vesnic mandru de verdeata, bogatia si frumusetea lui.
In pofida acestor calitati, vecinul de vis a vis, fagul, il compatimeste, deoarece coniferul nu va cunoaste mangaierea primaverii peste mugurii fragili, bogatia verii, melancolia toamnei si gerul iernii. Pentru el, toate sunt la fel si toate au aceeasi influienta asupra lui.
Pacat, isi spune fagul...pacat, pentru ca nu va sti ce inseamna schimbarea, lupta care o determina si linistea adusa de implinirea ei.
Mereu mi-am zis ca Providenta este nedreapta, ca unii au totul fara sa faca ceva, iar altii au nimic, cu toate ca isi dau si ultimele puteri pentru a avea ce isi doresc.
Nu, nu este vorba de nedreptate din partea Providentei, problema este ca suntem limitati in a ne bucura de tot ceea este frumos si ca traim intr-o lume aparent libera, dar care in esenta ne ingradeste cele mai importante lucruri.
Astazi cred in minuni, pentru ca este o zi deosebita. Astazi scumpa mea cumnatica a adus pe lume un ingeras, in conditii nu tocmai usoare. Este incredibil cum un sufletel asa mic poate schimba vietile atator oameni si cum poate aduce atata duiosie peste suflete mai mari, dar umbrite de griji si probleme. Te iubim Sebastian Andrei Alexe, te iubim puiule si abia asteptam sa iti daruim toata aceasta iubire!!!

Rostul neRostit

Niciodata nu mi-au placut lucrurile banale, mereu le-am evitat si am incercat sa nu mi le insusesc...si totusi, intr-un fel sau altul am ajuns sa traiesc previzibil, ceea ce e o forma blanda a banalului.

Nu inteleg unde am gresit, pentru ca nu am lasat vreodata timpul sa se scurga fara rost si niciodata inima nu mi-a batut doar din obisnuinta...pentru ca am iubit, am urat, am iertat, am plans si apoi am ras!!!

M-am trezit, sunt constienta, insa putina putere pe care o mai am, o folosesc doar pentru a pastra vie speranta. Poate e nedrept, dar acum cred ca lumea este nevrednica de vreun sacrificiu, lupta sau efort, iar fizionomia fiecarei zile parca imi zambeste ironic, sfidandu-mi puternic neputinta.

Uff, cat de inutile devin vorbele, atunci cand incercarile sunt zadarnice...Mai ales ca am ramas un copil care acum trebuie sa invete cum sa paseasca intr-o lume noua, cu oameni vechi si noi.

Este greu, si de multe ori spun cu convingere "nu mai pot", dar tu esti mereu aici, iar privirea ta blanda imi umple cu energie trupul greu si imi lumineaza fata trista.

"Criza, draga criza...."

De cand mergem la gradinita, cei mari ne intreaba “Ce vrei sa te faci cand vei fi mare!?”. Ipotetic, planurile se arata marete, toti ne dorim cariere importante(vream sa fim medici, profesori, aviatori, etc). Asadar, incepem sa ne pregatim pentru asta, invatam mai de bunavoie, mai de rusine, mai de frica si pana la urma, usor sau greu terminam o facultate, sau poate doua.
Totul perfect pana aici, pentru ca, de aici in colo trebuie sa luam viata in propriile puteri. De mentionat este faptul ca intre timp am mai renuntat la visele din copilarie privind cariera, dar totusi am terminat o facultate, nu putem lucra orice, trebuie sa ne angajam in domeniu...chiar daca nu suntem asa de bine pregatiti, suntem tineri, avem vointa si invatam repede.
Ups, vesti proaste!!! Pe nimeni nu intereseaza acest aspect, angajatorii vor: sa fim si tineri si frumosi, sa avem disponibilitate pentru program prelungit, dar mai presus de toate sa avem experienta. Presati de nevoi, de vise,de planuri, unii dintre noi mai lasam deoparte, pentru moment, mandria ca am terminat o facultate si ne hotaram sa cautam orice serviciu, numai sa castigam bani, dar surpriza din nou...nici macar asa nu reusim sa ne angajam.
Mmm, cum arata realitatea in comparatie cu planurile din copilarie!? A cui este vina, ca noi am invatat, ne-am chinuit, am platit poate bani grei statului sa ne primeasca pe bancile facultatilor si la urma sa nu avem posibilitatea de a castiga un banut!?!!?!?
Doamne, jalnic am ajuns...si poate nici macar nu am vazut totul.
Problema este complexa, dar nu vreau sa intru in detalii, pentru ca fiecare isi cunoste propriile amanunte.

hello!!!!

A trecut ceva timp, dar iata-ma din nou in lumea virtuala, lume care, paradoxal, ma ajuta cel mai mult sa imi regasesc cele mai profunde trairi .
Mi-a fost foarte dor, marturisesc, pentru ca imi place enorm aceasta mica lume, in care totul imi apartine si totul poate fi exact asa cum vreau eu sa fie.
De ce nu am mai scris?!?! In mare parte, pentru ca nu am avut timp…iar cand m-am hotarat sa imi ating amprenta de tastele laptop-ului, a trebuit sa imi “alerg” propriile idei, frustrate din cauza sedentarismului in care intrasem.
De fapt, imi reorganizasem inconstient prioritatile, iar cea cu numarul unu era aceea de a-mi gasi un loc care sa imi permita sa fiu eu si sa traiesc mereu cum imi doresc.
L-am gasit, sau cel putin asa cred acum, pentru ca doar timpul poate sa imi confirme sau sa imi infirme alegerea. Dar, da… ma simt in siguranta, ma simt iubita, visez si sper ca visele mi se vor implini.

Descriere

Daca m-ar fi intrebat cineva acum un an ce parere am despre tine, eram impartiala, spre indiferenta. Persoana ta reprezenta doar un decor care putea oricand sa lipseasca din viata mea. Astazi, sunt atat de furioasa si dezamagita, incat te consider cea mai josnica fiinta de pe planeta si as fi dat mult, mult sa nu te fi cunoscut. Mi-e mila de cei care iti stau in preajma si nu iti cunosc toate fetele, imi vine sa urlu cand ma gandesc cat de naiva am fost, si imi doresc ca drumurile noastre sa nu se mai intersecteze niciodata.

Off, nu-mi pot imagina cum poti sa fii atat de ipocrita, mincinoasa, lingusitoare, prefacuta, nesimtita, si cum de exista oameni care in pofida acestor "calitati", te apreciaza?!Sunt orbi, sau civilizatia care seamana a jungla, in care traim e atat de dura incat, asa trebuie sa arate omul care sa se potriveasca perfect in noul decor.

Sunt atat de nervoasa, vreau sa scap odata de aici, pentru ca nu mai suport stresul si nu mai suport sa ma descarc pe tine, printi meu.:*