luni, 20 octombrie 2008

A fi, sau a nu fi...

Este frustrant cand unii oameni profita de naivitatea altora si folosesc revelatiile pe care le au la un moment dat, care de altfel sunt sterse de primul val de alte ganduri, si creeaza sperante cu privire la lucruri care sunt departe de a se realiza...Si mai crezi si a doua oara, si a treia...pana cand te hotarasti sa iei atitudine, dar asta nu inseamna ca problema s-a rezolvat, cel putin nu neaparat in favoarea ta. Insa ramai cu sentimentul placut pe care ti-l da curajul cu care ai abordat intr-un mod demn, obiectiv si clar, situatia.
Ne place sa invatam, dar e mult mai placut atunci cand traim si avem povestea noastra...Insa exista lucruri despre care am vrea doar sa citim din carti, sa auzim de la altii sau sa vedem in filme...Si totusi, pierdem, chiar daca am avut siguranta ca vom castiga, suntem oameni normali, chiar daca am visat ca vom fi printi sau printese, credem, chiar daca am fost mintiti de zeci de ori, iubim, chiar daca durerea despartirii a fost de neimaginat.
Nu imi mai lipsesti, pentru ca mi-am dat seama ca am ramas cu atatea lucruri de la tine si am invatat atat de multe impreuna, incat acum pot sa inteleg tot ce s-a intamplat si sa nu imi para rau de nimic.

Un comentariu:

Anonim spunea...

c pot sa iti spun.....asa este.Ai f multa dreptate in ceea c spui.Eu ink nu ma pot trezi din povestea mea ...si mereu visez a fi pt cineva o printesa su adevarat,sa ma vada ca nimeni altcineva...sa fiu cea mai frumoasa printesa...poop al tine fetitza mik si iubesc tali mult ..